Un bărbat și o femeie își doreau un copil. Într-o zi, femeia pofti salată din grădina unei vrăjitoare. Soțul intră să fure, dar fu prins. Vrăjitoarea îl iertă, cu o condiție: să-i dea copilul la naștere.

Când s-a născut fetița, vrăjitoarea o luă și o numi Rapunzel. Când fata crescu, o închise într-un turn înalt, fără ușă, unde doar vrăjitoarea putea urca folosindu-se de părul lung al fetei.

Un prinț auzi cântecul Rapunzelei și, văzând cum urcă vrăjitoarea, încercă și el. Cei doi se îndrăgostiră, dar vrăjitoarea află și o izgonise pe Rapunzel în pustietate, tăindu-i părul. Când prințul veni, vrăjitoarea îl păcăli și îl împinse din turn. El căzu în mărăcini și își pierdu vederea.

Ani mai târziu, rătăcind orb prin lume, prințul o regăsi pe Rapunzel. Lacrimile ei îi redau vederea. Cei doi se întoarseră în regat și trăiră fericiți până la adânci bătrâneți.