Scufița Roșie este o fetiță cuminte și frumoasă, iubită de toți, mai ales de bunica ei, care îi dăruiește o scufiță din catifea roșie. Pentru că o poartă mereu, toată lumea ajunge s-o strige astfel.

Într-o zi, mama o trimite la bunica bolnavă, cu un coș în care pune cozonac și vin, sfătuind-o să nu se abată de la drum. Pe drum, fetița se întâlnește cu lupul, care, prefăcându-se prietenos, află unde merge și ce duce în coș. Apoi o îndeamnă să culeagă flori din pădure, ca să întârzie.

Lupul profită și ajunge primul la casa bunicii, unde o înghite și se deghizează în ea. Când ajunge și Scufița, o păcălește și o înghite și pe ea.

Un vânător care trecea prin zonă aude sforăitul lupului, intră în casă și, bănuind ce s-a întâmplat, reușește să le salveze pe bunica și pe fetiță. Cei trei umplu burta lupului cu pietre, iar când acesta se trezește și încearcă să fugă, nu reușește, cade și rămâne acolo.

La final, Scufița Roșie învață o lecție importantă: să asculte de mama ei și să nu se mai abată niciodată de la drum, oricât de frumoasă ar fi pădurea.